Sfanta Maria
Pe 15 august crestinii serbeaza Adormirea Maicii Domnului, care simbolizeaza trecerea Nascatoarei Mantuitorului in lumea cereasca a sfintilor lui Dumnezeu. Cunoscuta popular ca Sfanta Maria Mare, Santamaria sau Uspenia, aceasta este cea mai mare sarbatoare a verii. Se tine pentru sanatate, pentru casatorie, pentru nastere usoara, dar si pentru vindecari.
Inainte de Sfanta Maria Mare, se posteste timp de doua saptamani si se fac pelerinaje la manastirile care poarta hramul Sfanta Maria, unde credinciosii duc daruri, mancare si bautura, fac danii pentru calugari si milostivesc pe saraci, pentru ocrotirea familiei si a pruncilor.
Sarbatoarea cumuleaza o serie de datini din vechiul cult solar autohton, mai ales in zonele din nordul Transilvaniei. Conform traditiilor crestine, dupa Invierea lui Cristos, Maica Domnului a mai trait unsprezece ani.
In scrierile evanghelice nu se afla decat o singura referinta la aceasta perioada din viata Sfintei Fecioare: "Toti acestia staruiau cu un cuget in rugaciune si in ceruri, impreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Isus, si cu fratii Lui" (Faptele Apostolilor, 1,14).
Dupa aceasta consemnare a prezentei Sfintei Maria in mijlocul apostolilor, in prima comunitate crestina din Ierusalim, din ziua Cincizecimii, Scriptura nu mai mentioneaza nimic despre viata Nascatoarei de Dumnezeu, celelalte detalii ajunse pana azi in practicile crestine fiind reconstituite pe baza traditiei. Prin Sfanta Mama a lui Cristos, sarbatorita in fiecare an, pe 15 august, crestinii sarbatoresc inclusiv maternitatea umana.
In Maramures, sarbatoarea religioasa are o mare insemnatate, iar traditiile si obicieurile de Sfanta Maria Mare inca se pastreaza. Procesiunile religioase spre manastiri inca se mai fac, iar la slujbele speciale participa cateva zeci de mii de oameni. De asemenea, ucrainenii din Maramures sarbatoresc Sf. Maria Mare la data de 28 august, denumita in ucraineana Bohorodita.
Pe 8 septembrie se serbeaza Nasterea Maicii Domnului sau Sfanta Maria Mica. Aceasta este prima mare sarbatoare din cursul anului bisericesc, care incepe la 1 septembrie. Sfanta Scriptura nu relateaza acest eveniment, dar scrierile apocrife ofera foarte multe amanunte despre originea si copilaria Fecioarei Maria.
Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului marcheaza hotarul astronomic dintre vara si toamna. Batranii spun ca in aceasta zi randunelele pleaca spre zonele calde, insectele incep sa se ascunda in pamant, iar frigul isi face simtita prezenta. De aici si spusa: "O trecut Santamarie, leapada si palarie!".
Este vremea in care se desfasoara diferite targuri si iarmaroace. Din aceasta zi se incep unele activitati practice specifice: culegerea unor fructe si plante medicinale, batutul nucilor, recoltarea ogoarelor, culesul viilor, semanatul cerealelor de toamna.
Fecioara Maria este cea mai indragita divinitate feminina a Panteonului romanesc, invocata si astazi de fete pentru grabirea casatoriei, de femei pentru usurarea nasterii, de pagubiti pentru prinderea hotilor, de descantatoare pentru vindecarea bolilor etc. Ea are trasaturile Nascatoarei, a Marii Zeite neolitice, invocata in momentele de grea cumpana ale omului.
In basme, ajuta eroinele sa iasa din impas, dar le pedepseste cu asprime cand ii incalca ordinele, vindeca boli grele, redau vederea fiicei orbite de mama vitrega, inzestreaza fecioara vrednica si ascultatoare si o casatoreste cu fiul de imparat etc. In unele traditii, Maica Domnului, adesea identificata cu astrul noptii, Luna sau Pamantul, se roaga de Dumnezeu sa nu prapadeasca lumea, sa nu izgoneasca vanturile cu avantajele care le aduc acestea oamenilor.
Maria din Nazaret sau Fecioara Maria a fost, conform scrierilor Noului Testament, mama lui Iisus din Nazaret. Conform proto-Evangheliei dupa Iacob a fost fiica lui Ioachim si Ana. Conform Noului Testament, in momentul conceperii lui Iisus Cristos, fapt ce i-a fost revelat de Arhanghelul Gabriel, ea era logodnica lui Iosif din Nazaret. In traditia crestina (ortodoxa, catolica, anglicana si luterana) precum si in cea musulmana, a ramas prin minune fecioara in timpul conceperii si nasterii lui Iisus.
Al treilea sinod ecumenic, tinut la Efes in anul 431, convocat pentru a dezbate asupra invataturii dioprosopiste a patriarhului Nestorie, a confirmat invatatura Bisericii primare cu privire la Maica Domnului (gr. Theotokos, "Nascatoarea de Dumnezeu"). Conform definitiilor dogmatice adoptate de acest sinod ecumenic, la fel cum pacatul a venit in lume printr-o femeie (Eva), tot printr-o femeie (Maria) a venit in lume si mantuirea. Maria a fost denumita de aceea "noua Eva".
Venerarea Mariei ca fecioara joaca un rol important deopotriva in bisericile ortodoxe, cea catolica, cea anglicana si cele orientale. Un numar foarte mare de biserici si catedrale ii poarta numele, inclusiv spre exemplu 70% din catedralele franceze.
Viata Fecioarei Maria
Conform Vechiului Testament
Cuvantul ebraic almah din Isaia 7:14 nu desemneaza sau nu desemneaza neaparat o virgina. Conform listei lui Edersheim, almah inseamna adolescenta (fata aflata la inceputul pubertatii).De asemenea, cuvantul grecesc folosit de Matei (parthenos) nu inseamna neaparat fecioara, ci poate desemna varsta, nu puritatea sexuala. Prin urmare, conform BiblieiMaria era o adolescenta necasatorita in momentul in care a ramas gravida.
Conform Noului Testament
In Noul Testament se gasesc relativ putine referinte la Maria, iar dintre acestea cele mai numeroase in capitolul intai al evangheliei dupa Luca. Acolo este mentionata ca tanara logodita. Conform evangheliei dupa Luca, a fost vizitata de un inger, care a salutat-o prin expresia "cea plina de har". Dupa salutul ingerului, acesta i-a vestit ca fara sa cunoasca barbat, va da nastere unui fiu, care va fi Mesia asteptat de popor.
Increderea in Dumnezeu si modestia Mariei sunt trasaturi scoase in evidenta in evanghelia dupa Luca, trasaturi care au stat la baza venerarii Mariei in mediile crestine de mai tarziu. Cu ocazia prezentarii pruncului Iisus in templul din Ierusalim, batranul Simeon i-a proorocit Mariei suferintele pe care le va trai. Doar evanghelia lui Ioan o mentioneaza pe Maria in mod expres ca martora nemijocita a crucificarii fiului ei. Ultima data este evocata in cartea Faptele Apostolilor, ca facand parte din grupul asupra caruia la Rusalii s-a coborat Duhul Sfant.
Titlurile cele mai des atribuite Fecioarei Maria sunt Maica Domnului (Our Lady, Notre Dame, Nuestra Señora, Nossa Senhora,Madonna, numele dupa care ea este cunoscuta cel mai des), Binecuvantata Fecioara Maria, Regina Cerurilor (Queen of Heaven,Regina Coeli), dar si altele.
Lucrarile teologice se refera la termenul grec Theotokos si echivalentele sale latine Deipara si Dei genetrix, traduse ca Nascatoare de Dumnezeu sau Purtatoarea de Dumnezeu. Acestea sunt utilizate pentru a accentua ca fiul Mariei, Iisus Hristos, este Dumnezeu. Conciliul de la Efes sustine ca parintii bisericii nu au ezitat sa vorbeasca despre Fecioara Maria ca fiind Maica Domnului, condamnand doctrina Nestoriana, care tinea ca Maria a fost doar mama lui Iisus-omul, nu si a lui Iisus-Dumnezeu.
Numele Maria inseamna "copil dorit". Altii interpreteaza numele ca insemnand „amaraciune” si se pronunta in latina tarzie Maria.
Cuvantul Maria, este in general considerat ca fiind originar din limba ebraica si ar proveni din Maryam cu varianta Miryam, numele surorii mai mari a lui Moise. Pare sa fie un nume compus din doua elemente: mar insemnand picatura si yam insemnand mare. Sfantul Ieronim cunostea aceasta etimologie, deoarece declara ca Maria inseamna Stilla Maris, "picatura din mare". Dupa el, unii copisti au citit gresit cuvantul stilla, picatura, si au scris stella, stea. De aici provine titlul "Steaua Marii" si cantecul Ave, maris stella, "Bucura-te, o, stea a marii". Eroarea nu trebuie regretata, deoarece a dat loc unei imagini poetice foarte frumoase.
Unii savanti considera, si nu fara motive, ca nu este de origine ebraica cuvantul Maryam, ci egipteana, si dateaza din timpul captivitatii evreilor in pamantul faraonilor. Conform acestei origini, cuvantul ar fi compus din doua parti, dintre care prima inseamna "a iubi, a alege pe cineva", iar a doua parte este numele zeului Amon. In transcriere greceasca cuvantul a devenit Mariamne, insemnand "aleasa, iubita de Amon". Pentru crestini, cuvantul Maria, dupa transcrierea ebraica, si Mariana, dupa transcrierea greceasca, inseamna "aleasa, iubita de Dumnezeu".
Sfanta Maria la romani
Data de 15 august si sarbatoarea crestina Sfanta Maria este este ziua onomastica aniversata de peste 2.200.000 de romani.
La nivel national, exista 1.810.930 sunt femei care poarta numele de Maria sau derivate ale acestuia si 417.667 sunt barbati botezati cu numele de Marin sau derivate ale acestuia.
Dintre femei, cele mai multe poarta numele de Maria (1.388.197), urmate de Mariana (273.885), Marioara (65.077), Mioara (31.420), Marilena (25.507) si Marina (24.144), Mariuca (2.116) sau Mariela (584).
Intre barbatii sarbatoriti in 15 august se regasesc cei cu nume precum Marian (299.867), Marin (114.199), Marinica (3.428) sau Marinache (173).
Obiceiuri de Sfanta Maria
In dimineata acestei zile, femeile merg la biserica si impart struguri, prune si faguri de miere. Apoi, femeile merg in cimitir si tamaiaza mormintele rudelor.
Ciobanii coboara oile de la munte, barbatii isi schimba palaria cu caciula, se interzice scaldatul in apa raurilor spurcata de cerb si dormitul pe prispa sau in tarnatul casei.
De Sfanta Marie, fetele purtau o planta numita "navalnic", care avea puterea sa aduca petitori.
Daca in apropierea zilei Sfintei Marii infloreau trandafirii, era un semn ca toamna va fi lunga.
In sudul tarii se angajau pandarii la vii si se luau masuri de protectie magica a podgoriilor impotriva pasarilor.
De pe 15 august se deschidea, in satul traditional, un important sezon al nuntilor, sezon care tinea pana la intrarea in postul Craciunului. In aceasta zi se organizau targurile si iarmaroacele de toamna.
Perioada dintre cele doua Santamarii, Santamaria Mare (15 august) si Santamaria Mica (8 septembrie), era considerata perioada cea mai potrivita pentru semanaturile de toamna.
In aceasta zi erau adunate ultimele plante de leac.
In perioada postului Sfintei Marii fetele isi cos costume speciale, lucrate numai in alb, pentru pelerinajul din zilele de 14-15 septembrie la manastirile care poarta hramul Sfanta Maria